La noi aici nu se suferă decât sub măști de catifea Nimeni nu-și spune durerea Decât sieși când savurează singur o cană de cafea Toți zâmbesc larg Duchenne În timp ce rămân fără oxigen Și-și caută locuri stabile în locurile stabile ale altora Deși mai toată viața și-o petrec în tren.
La noi aici nu se plânge decât cu lacrimi de oțel Toți au cel mai bun prieten un cățel Și nimeni nu mai are timp sau nu mai vrea să fie cea mai importantă persoană din viața cuiva.
La noi aici nu se moare nici mari treceri nu sunt prin tainice porți pentru că toți ne naștem deja morți.
— lemagepoet
MAI MULTE DIN ACEASTĂ COLECȚIE