Oamenii se vopsesc deseori în roșu
și nu doar atunci când roșesc pentru că dau ochi în ochi cu persoana iubită
ci și atunci când sunt murdari de sângele unei iubiri pe care au înjunghiat-o pe la spate
iubire cu al lor sens însărcinate.
Același roșu îl vei vedea și pe trupul celor care execută ce-a mai rămas din moralitate
într-un colț, departe de văzul lumii doar pentru ca apoi să ia acel leș
și să-l prezinte tuturora ca pe o victorie a omului nou în fața celui vechi
fără greș.
În roșu sunt vopsite și gurile celor care-și vând țara
dacă îi privești atent poți vedea sângele Eroului Necunoscut curgându-le din dinții de hienă
când își țin mâna stângă pe pieptul drept la orice ridicare de drapel și orice fredonare de imn
încercând să ascundă a lipsei bătăii unei inimi jenă.
Degetele unora sunt și ele vopsite în acest roșu aprins deși le țin ascunse la spate
e sângele cărților de cei fără căință plagiate.
Vei vedea cum unii sunt vopsiți în roșu pe tălpi dacă vei avea noroc
Înainte să calce pe rănile tale deschise în ceea ce numesc ei al vieții joc.
Oamenii încep albi dar aleg să se vopsească deseori în roșu
unii o fac pentru a se proteja, scufița mea, nu te simți încă vinovată!
Asigură-te doar ca atunci când vei fi decojită de scoarță
să mai ai măcar o albă pată!