Oglindă, oglinjoară,
Trebuie să existe o altfel de realitate undeva
Mai frumoasă decât această viaţă
trăită într-o doară.

Trebuie ca acolo să nu îmi pese ce spun alţii despre mine
Aşa cum mi-a păsat aici
Toate cuvintele acelea care m-au făcut
Să mă închid în camera mea şi să plâng
-“Ai mai luat câteva kilograme”, „Nu arăţi prea bine”,
„Nu ştii să te comporţi în societate” –
Trebuie să fie pentru mine, acolo,
Doar vorbe în vânt.
Trebuie să existe o realitate undeva
În care am ales să fac ceea ce-mi place
Nu ce m-au convins alţii că mi s-ar potrivi
Statut social, bani mulţi, mereu îmbrăcat la patru ace
Şi înăuntru doar regrete care nu-mi dau pace;
Fiecare moment pe care-n lumea asta îl muncesc
Trebuie ca în lumea cealaltă să îl trăiesc.
Trebuie să existe o realitate undeva
În care am văzut fiecare colţ de pământ de cel puţin două ori
Şi intenţionez să-l mai văd o dată
Fără a mă plictisi de apă, de pământ, de nori
Sau de călătoria aceasta a mea cu mine însumi
Ce altora le-ar părea ciudată;
Acolo trebuie să fi riscat mai mult în loc să aştept
Să treacă viaţa pe lângă mine ca aici
Încercând să mă păstrez drept.
Trebuie să existe o realitate undeva
În care să nu fi acceptat ţigara pe care mi-a oferit-o colegul
De la 10A
Spunându-mi că mă va face să-mi treacă mai uşor
Respingerea unei Ea
Nici mai târziu când după atâtea “ele”
Mi-am întristat părinţii
Irosind bucăţi din viaţă prin baruri şi bordele.
Trebuie să existe o realitate undeva
În care am invitat-o pe Ea la un suc
înainte să-mi facă cu mâna pe geamul trenului
Şi de atunci, niciodată, să nu o mai fi văzut.

Trebuie să existe această realitate undeva
Probabil acolo nu am învăţat niciodată să merg
Încă mă târăsc de-a buşilea prin case-palate
Şi-mi confund părinţii cu personaje din desene animate.
Nici nu ştiu să scriu, nici să vorbesc nu ştiu,
Nici să desenez măcar, doar colorez din când în când
cu zâmbete de culori mereu deschise
Fie file de hârtie, fie file de viaţă,
şi fac şi cea mai întunecată noapte să pară
Cea mai senină dimineaţă.