Totul începe cu doi străini

Totul începe cu doi străini
care nu împărtăşesc nimic comun
nici măcar culoarea ochilor
gesturile cu care îşi ascund bucuria
culoarea licorii în care îşi pierd nopţile
gesturile cu care îşi arată nostalgia.

Totul începe cu doi străini
care nu împărtăşesc nimic comun
se îndreaptă chiar în direcţii opuse
unul urcă, altul coboară
se intersectează la un moment dat
moment în care unul dintre ei zboară
şi celălalt uneori, şi el, zboară.

Începe să le semene tot mai bine culoarea ochilor
gesturile cu care îşi arată bucuria
roşul licorii în care îşi pierd nopţile
gesturile cu care îşi ascund nostalgia.
Dispar spaţiile dintre degete
Dispar spaţiile dintre buze
Dispar spaţiile dintre ei
până devin atât de grei
încât unul nu mai poate să zboare.
Celălalt nu mai zboară nici el.
Unul continuă să urce
celălalt continuă să coboare.
„Drum bun lui şi ţie drum bun!”.

Totul începe cu doi străini
care nu împărtăşesc nimic comun.
nici măcar culoarea ochilor
gesturile cu care îşi ascund bucuria,
culoarea licorii în care îşi pierd nopţile
gesturile cu care îşi arată nostalgia.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam