Myosotis

în mintea mea întotdeauna, Pământul nevăzător cu geneza în lutul cu o coastă de dor lipsă îşi creşte câmpii de lalele acolo unde ţi-a simţit apăsatul pasului şi i-a citit în Braille liniile fine destine din tălpile tale în drum spre acasă depunând mărturie că eşti cea mai frumoasă. Cerul mut deschis sub fruntea educată cu eclipsă îşi imaculează petalele …