Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când am urcat cu tine în spate
pe cele mai înalte culmi
plin de bătături
(și pe dinafară și pe dinăuntru)
până acolo sus
de unde ceilalți spuneau
că totul se vede mai clar;
dar ca de obicei am avut ghinion
și am prins o zi cu ceață
nu am văzut nici măcar un mic răsărit
nu știu dacă mai ții minte,
dar atunci a fost momentul acela
când tu mi-ai orbit.
Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când te-am purtat
ca pe o haină de unică folosință
prin toate tranșeele vieții mele
și atunci când te-am zgâriat și te-am lovit,
nu știu dacă mai ții minte
dar pe tine te durea și mi te îngreunai în spate
și niciodată nu mi-ai spus nimic.
Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când te-am silit să te cioplești
pe interior
pentru a te potrivi perfect
cu trupurile femeilor din viața mea
deși știam era doar plăcerea mea
și neplăcerea ta
dar cu asta m-ai îngreunat atât de mult
încât
nu știu dacă mai ții minte
dar a fost prima dată când nu am mai putut
și am căzut.
Te-am cărat cu mine atâta timp
prin atâta vreme rea
și mi-ai devenit atât de ușor
după câțiva ani, când te-am lăsat din spate
ca să mă odihnesc o secundă
secunda aceea atât de lungă
care încă nu s-a terminat
secunda asta în care trăim și acum
secunda asta când am cunoscut-o
pe Ea.
Trupule plin de riduri,
știu că știi că de acum tu mă vei căra
și crede-mă că și eu știu
cât îți sunt de grea.
Drum bun,
Inima