Printimp

Îi place să se plimbe desculţă prin inimi.
Îi place să alerge prea repede prin gând.

A trecut prin mine blând
ca o ultimă rază de zare
de apus
lăsând urme cu miros crud
de iarbă
prin care preumblă umbrele ochilor mei
plângând cu rouă udă
închiderea lor oarbă.
A încălzit timpul în fluturi și, treziți,
îşi caută aripi de părinți,
prin stomacul meu
şi prin sinapse
în tremurat adânc de coapse
stârnind harpe blonde de păr
ce recompun
vechea simfonie
a florilor de măr.

Nu mă lăsa pierdut,  închis
în insomii,
prin iasomii!
Nu mă lăsa singur în vis!

Poartă-mă în pântecul tău
prin nisipul de mare
unde pletoșii te cântă la chitară,
oamenii încă mai înţeleg şoaptele scoicilor
și fetele cu flori în păr
încă mai visează la soare.
Naşte-mă sub vișinul bătrân
unde mă-ntâmpina
cu parfum de cozonac, bunica,
copil fiind, de Paşti!
În alt timp să mă naşti!
Acolo unde, la amurg, îndrăgostiţii
încă îşi mai vorbesc din priviri
şi se mai ţin de mâini.

Îţi place să te plimbi desculţă prin inimi
Îmi place să-mi rămâi în floare în gând.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam