Pleoapa creşte ca o îmbrăcăminte de balerină
pe un corp de ochi care-şi dezveleşte nudul
doar sub graţie de închideri şi deschideri
şi piruete de gene
rescriind de fiecare dată altfel
figuri de stil erotice din romane de Ann Rice
pe patul de retină
împletit cu sânziene.
Pleoapa cade ca o cascadă întoarsă spre izvor,
o cetină căzută lângă propria rădăcină,
clipind cuvinte de apă
spre liniile săpate pe faţă
de gheizerele înlăuntrului care înţelege
mereu altfel
cum fierb insomniile în cearcăne de ochi străini.
Pleoapa îmbată ca o ceaţă de pipă de pictor fără mâini
învelindu-şi tutunul cu iluzii născute cu pretext de somn
în pânzele pe care nu a putut desena niciodată nimic,
(ciorne fumate de sufletele sale provizorii)
până când originalul i se întoarce
din nisipul Sfintelor Elene
unde s-a exilat ca să-și crească mâini
de culori deschise.
Se acoperă ochii cu lacrima întunericului
purtată sub frunte, la fiecare miez de noapte,
de Sisiful obosit al cearcănului.
Şi aşa nasc florile de vise
într-un macrameu de copilărie pe o masă
într-o tindă
de bunici.
Pleoapa, o oglindă.

((Toate drepturile sunt rezervate ©LeMage.  Dacă doriți să copiați această poezie trebuie să o faceți precizând sursa (http://mihaigavrilescu.ro/))  

Sketchbook by Rod Luff