Omul-carte

Îmi plac lucrurile vechi:
miros a cărți deschise 
la pagini impare.
Povestesc!

Îmi plac locurile vechi:
au cioplite amintiri
ca literele bătute cu cerneală
pe foile pare de carte.
Trăiesc!

Dar oamenii vechi?
Oamenii vechi 
sunt două coperți putrezite
cu număr nul de fețe
și cu titlul șters.
Mor!

Îmi plac oamenii vechi
pentru că-și donează 
paginile, foile și fețele
lucrurilor și locurilor
și titlul unei cruci.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam