Ştii cât de greu le este fulgilor să coboare
din al nouălea cer pe unicul pământ
prin raze calde de soare
şi prin cel mai rece vânt?
Nu te mira atunci de-i vezi aşezându-se pe băncile din parc
înghesuiţi unul în celălalt
pe cei care au avut norocul să nu cadă pe asfalt;
după un drum atât de lung merită şi ei să se odihnească
înainte să se topească.
Iubita mea de altădată,
Aşa stăm şi noi pe banca de sub a ta pleoapă
toţi cei care te-am iubit vreodată.
Semnat: o picătură de apă