Se iau câteva bucăţi de piept de pui, de preferat crescut natural
pe câmpiile verzi din mintea ta de copil, fără voal,
Şi se înfig trimfător într-un rotisor
care îi rumeneşte bine cu un tip special de flacără numită Dor.
Separat nişte cartofi în formă de inimă sunt tăiaţi pai
şi sunt prăjiţi într-o baie de ulei încins
scurs de prin ochii tăi după ce înăuntru ţi-a nins.
Te întorci apoi la pieptul de pui
Iei Sabia lui Domocles de deasupra capului
Şi îl tai în bucăţele mai mari, mai mici
eliberând din tine orice patimi şi frici.
Acum va trebui să faci o salată
din tot ce-ai trăit vreodată:
varză de Bruxelles din colţul tău infidel
Roşii de grădină din plămânul care suspină
Castraveţi muraţi din butucii ce ţi-au fost tăiaţi
şi-o ceapă roşie tăiată julien din miezul tău peren.
Se ia apoi un căţel de usturoi şi se bate cu sare şi apă
în mojarul din pieptul tău. Până crapă.
Apoi îţi va trebui o lipie, de preferat de formă medie
(dacă e prea mică va ieşi o comedie
dacă e prea mare vei trăi o tragedie),
Pentru a pune în ea puiul, cartofii şi salata.
Se împătureşte în formă de scoică, ca un cadou şi e gata
de a ţi-o dărui propriului tău suflet.
Asta este reţeta pentru iubire,
se poate comanda şi la pachet.
Da, ştiu, seamănă puţin cu reţeta pentru şaorma
şi ca şi şaorma, după ce ai terminat-o de mâncat,
şi ea îţi lasă în gură un gust usturat.