6cb2face661cb86488f0acca225059c6

Nu îmi mai e frică de bătrâneţe

Nu îmi mai e frică de bătrâneţe.
Ştiu, la un moment dat vor începe să-mi tremure mâinile
copiii mei vor încerca să mă trimită la vreun medic
să mă controlez la inimă
dar eu ştiu că nu e nimic în neregulă cu ea
şi că mâinile mele tremură în acelaşi ritm
ca atunci când au cunoscut prima dată
forma sânilor tăi cruzi de tânără fată.
Da, îmi vor apărea zbârcituri pe faţă
nu mă voi supăra când mi se va spune că mă fac să par urât
orice linie de pe faţa mea e trecerea ta prin mine
şi, pentru asta, eu cel mai frumos sunt.
Va veni şi vremea când nu voi mai auzi
Ceilalţi se vor îngrijora neştiind că sunt de fapt
plictisit de zgomotul lumii
şi nu ascult decât melodia aceea
înregistrată pe patefonul minţii mele
pe care mi-ai cântat-o
într-o zi de mai, sub un tei,
Lorelei.
Aproape de final îmi voi pierde şi vederea
toţi se vor aduna lângă patul meu şi vor plânge
iar eu voi zâmbi şi le voi spune
că voi închide ochii pentru totdeauna
pentru că acolo-mi e cel mai bine,
căci pe interiorul pleoapelor mele
te-am pictat pe tine.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam