Nu am crezut nici măcar atunci

Sunt un zid în jurul cetăţii mele care-mi eşti.
Armate întregi de soldaţi conduse de cei mai aprigi regi
au încercat să mă distrugă ca lor să li te dăruieşti
ca pe mine să nu mă mai iubeşti.

Sunt un zid în jurul cetăţii mele care eşti tu.
Cutremure de adâncime şi potoape înalte cu piatră
au încercat să îmi distrugă construcţia interioară
Crezând că mă vor face să renunţ la tine
dacă vor arăta pietrelor mele cum se dansează
dacă vor arăta pietrelor mele cum se zboară.

Sunt un zid în jurul cetăţii mele care este fiinţa ta.
Inundaţii, incendii şi tot felul de jivine
au încercat să îmi înmoaie, să îmi ardă, să îmi sperie
pietrele
crezând că mă pot răpune dacă le fac să sufere
şi vor pleca de bună voie afară din mine.

Nu am crezut nici în cele mai dureroase nopţi
când eram atacat din toate părţile
şi îţi dădeai seama că te mint când îţi spun
că e totul bine
Doar pentru a te proteja pe tine
cetatea mea din mine.
Nu am crezut nici măcar atunci

TU O SĂ MĂ DISTRUGI
TU O S▯ M▯ D▯S▯RUGI
TU O ▯▯ M▯ D▯▯▯RUG▯
T▯ O ▯▯ M▯ ▯▯▯▯RUG▯
▯▯ ▯ ▯▯ M▯ ▯▯▯▯RUG▯
▯▯ ▯ ▯▯ M▯ ▯▯▯▯▯▯▯▯

▯▯ ▯ ▯▯ ▯▯ ▯▯▯▯▯▯▯▯

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam