Monumentul_lui_Eminescu_aşa_cum_şi-l_imaginează_d._Tonitza

Nepereche

Tu fugi de mine ca să te-ntorci la mine
Iar eu te-aştept chiar şi când ai venit
Mă cauţi mai mereu în ‘nalturi heruvime
Iar eu sunt mai mereu din cer gonit.

Ştiu, m-ai căuta chiar şi-n alţi aştri
Şi-atunci eu poate m-aş ascunde iar în mine
Sub teiul meu aş contempla Măiaştrii
Doar pentru a uita iubirea pentru tine.

Dar tu ai continua să-ncerci să mă găseşti
Făr’ să-nţelegi că fug de voi trupeşti;
De ce nu-mi vii şi de ce-mi vii, Cătălina mea?
De ce mă transformi în Eminescu şi când n-aş vrea?

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam