Nașterea răsturnată

Am văzut cândva o pasăre
într-un înalt de cer, atât de înalt
încât îmi părea că pământul zboară
pe sub ea
învigând gravitația
ce-l atrage între ale ei gheare.
Am văzut cândva un copac
înfipt adânc în pământ, atăt de adânc
încât îmi părea că tot ce calc
tot ce urc, tot ce cobor și tot ce odihnesc
cu oasele mele
când nu mă găsesc
stăteau înfipte în scoarța lui
ținându-se cu cele mai închise nuanțe de galben
de ramurile lui.
Am văzut cândva de jos un fulg
într-o bruscă cădere, atât de bruscă
încât îmi părea că eu cad
în atmosfera lui
atât de pură încât doar cu porii
din zonele virgine ale pielii mele
o puteam respira.
Am văzut cândva un om
născându-se în ochii unui copil
cerșind la marginea unei străzi
apoi l-am văzut din nou
născându-se în ochii unui prunc
sugând la sânul unei mame
mi s-a născut apoi iarăși în lacrimile
mamei mele întâmpinând acasă de Crăciun
trupul meu
Și-abia apoi mi-am dat seama
că de fapt întreaga lume se năștea
că în fapt mă nășteam eu.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam