Mesaj într-o sticlă prin spațiu

Mai ții minte
când m-ai întrebat
cum poate Stevie Wonder
să cânte orb
și eu ți-am răspuns
că nu vede
decât ceea ce îl face
să palpite,
– sunetul –
la fel cum și eu te văd
doar pe tine?
Părea că ai înțeles
că uneori limitele unei închisori
care tremură
nu fac cât
infinitul
universului mort.
Pare-se că o Cale Lactee
nu ți-a fost de ajuns
ți-ai îndreptat ochii
spre alte stele
și m-ai lăsat
în pustiul lipsei lor
nevăzător,
într-un colț de cameră
cu colțuri
de care mă împiedic mereu.
Aștept ani lumină
să-mi faci iar lumină.
Până atunci
am învățat să aud.
E un simț nou
iar eu mă simt
tot mai vechi;
și Radiohead
mă minte frumos
că True Love Waits.

Această poezie se regăseşte în volumul „Cel mai fascinant ţinut este ţinutul de mână” care poate fi achiziţionat de aici

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam