Memento

Am fost odată un călător fără busolă sub un cer înceţoşat
Altădată am fost un cerşetor ce de câteva zile nu a mai mâncat
Acum ceva timp am fost o sperietoare şi alungam tot felul de păsări răpitoare din jurul meu
Până mai ieri am fost, pentru tot felul de prinţi, un zmeu.

Pe la începutul vieţii mele am fost un căutător de comori cu niciun ban în buzunar
La puţin timp după m-am mutat la ecuator şi am fost un urs polar
Pe la sfârşitul vieţii mele am fost un ciung cu foarte multe idei
pe care nu am putut să le scriu nicăieri
Şi o culoare mai întunecată decât culoarea negru am fost până mai ieri.

Şi tu ai fost mereu în toată această vreme peste tot în mine,
Peste tot afara mea şi în tot ceea ce mă conţine.
Ai fost pur alb, mâna mea dreaptă, o ninsoare, un diamant într-o lume de ceară,
un măr de aur, o vrăbiuţă, o bucată de pâine. Steaua polară.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam