(lu)mină

Ia lumină
de la cei cu pântec acasă și trup în depărtare străină
de la cei care-au învățat singuri cum se suspină
de la cei care știu să-și prețuiască propria ruină
de la fructele care se întorc la rădăcină
de la cel mai bătrân pom din grădină
Și de la grâu și de la neghină
din cea mai adâncă mină a propriului suflet
Ia lumină
ca din urlet să-nvii-ntr-un zâmbet.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam