În sufletul meu
e mereu
un Ajun de Crăciun
în care ninge pe geamuri de inimă
cu stoluri de baloane de săpun
– fulgi din aripile tale –
ce prevestesc primăvara dinăuntru-mi.
Te aştept etern sub un brad
ca un copil
visând la ţinutul de mână
unde am învăţat să zbor,
să răsar şi să apun
ca o aproape plină lună
din liniile palmelor tale.
În sufletul meu
e mereu
un Ajun de Crăciun
şi dacă ai putea să vezi
covorul de petale
din zăpada ta pufoasă
încălzindu-mi cu lumină
trupul inimos
m-ai crede când îţi spun
că, înăuntru-mi
la început ai fost tu :
îngerul meu frumos.