Kintsugi

E-ul meu avea o toartă ciobită
de când căzuse de undeva de foarte sus
acum câteva ere când se lăsase sedus
de o aşa-zisă, iubită închipuită.
U-ul meu zăcea spart pe podea
Nici nu mai ştiu când îmi scăpase din mână
Sau din dinţi sau din limba română
sau de undeva adânc din mintea mea.
Eram în toate locurile şi în niciun loc
Când m-ai cules şi m-ai lipit de sternul tău
Mi-ai umplut crăpăturile cu aur şi m-ai făcut
cum nu mai credeam că aş putea să fiu:
mai preţios decât eram la început.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!