Je suis malade!

În jurul ochilor mei au apărut cearcăne
vânătăi ale unor lovituri din interior
având culoarea a cea mai rămas din pentru tine dor.
Îmi apar cearcăne peste cearcăne peste cearcăne
ca şi cum sângerarea nu s-ar fi oprit înăuntru niciodată
ca şi cum mi-ar fi rămas răni din tine care nu se vor închide niciodată
prin diverse organe.
Trece timpul.
Să ştii că de când m-ai părăsit
nu te-am mai pomenit
nicăieri
nici când ceilalţi mă întreabă de ce nu vorbesc,
de ce sunt tăcut, la ce mă gândesc,
crezând că oamenii mor
atunci când nu mai pronunţă nimeni numele lor
şi aşa vei dispărea şi tu din muntele meu de gheaţă
ca atunci când seacă un izvor.
Aşa inima mea tremură încercând să uite numele tău
Aşa corpul meu tremură încercând să uite numele tău
fără să uite nimic
pentru că nu se pot uita pe sine
iar creierul îmi spune de o eternitate:
„Va fi mai bine mâine!”
Trece timpul!
M-am uitat ieri în oglindă
şi am observat pe frunte săpate adânci
cărările pe care ne plimbam cândva de mână
desenate de inimă din amintiri pe pielea frunţii
deşi a trecut atâta timp de atunci!
Lumea îmi spune că sunt riduri de bătrâneţe
Doar eu ştiu că sunt urme lăsate
de cea mai fericită tristeţe.
Trece timpul
Am încercat să te uit
prea mult, prea mult, prea mult,
Sunt încă bolnav de tine, frumoasă adormită,
şi nu mai ştiu cine sunt.
Je suis malade! Completement malade!

AIlRightsReservedToate drepturile sunt rezervate ©LeMage.  Dacă doriți să copiați această poezie trebuie să o faceți precizând sursa (http://mihaigavrilescu.ro/).  Photo source: Pinterest

Drepturi Rezervate   [ + ]

I. Toate drepturile sunt rezervate ©LeMage.  Dacă doriți să copiați această poezie trebuie să o faceți precizând sursa (http://mihaigavrilescu.ro/).

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam