Ipohondrie

Sunt bolnav
pentru că nu pot să mă mai uit la cer
să număr stelele
și să-mi imaginez că sunt locuite de mici prinți
și uriași trăind în palate cu porți ferecate
și tot ce văd e un nor plin de praf
și tot ce simt e o durere de spate…
Sunt bolnav
pentru că nu pot să mă mai pierd în mare
și să-mi imaginez că voi descoperi
submarine și insule misterioase
și tot ce văd e o apă murdară
și tot ce simt e o răceală în oase…
Sunt bolnav
pentru că nu pot să mă mai joc cu nisipul
și să construiesc castele
pentru împărați verzi și roșii
pentru feți frumoși și ilene cosânzene
și tot ce văd e o scoică spartă
și tot ce simt e o arsură în talpă.

Sunt bolnav, doctore timp,
am boala asta
de a nu mai fi niciodată
ceea ce am fost
când nu știam
ce sunt.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!