Inima mea e o gură
Care bârfește creierul pe la spate
De nevoie
Pentru că nu înțelege ale ei de iubire șoapte.
Inima mea e o gură
Mereu o vei afla deschisă într-un larg căscat
Căci zâmbetul tău o trezește mereu
Din somnul ei agitat.
Inima mea e o gură
Dacă ar putea să umble singură
Te-ar înghite toată;
Dar e cioplită în trunchiul meu de nuc
Cu rădăcini de piatră
Și te așteaptă.
Inima mea e o gură
Scrisă de Mihai Gavrilescu on apr. 14th, 2018 in Ceas cu puls mereu în urmă