În pasaj la Unirii

În pasaj la Unirii, un cerşetor cântă pentru bani.
Trec pe lângă el
un el în jur de şaizeci de ani, o ea în jur de douăzeci de ani ţinându-l de braţ şi uitându-se amândoi în gol
ea căutând cu privirea ceva pierdut, el pierzându-şi privirea prin ochii altor cucoane
O mamă care îşi ascultă copilul povestind cum s-a bătut cu Andrei la şcoală pentru Alina
în timp ce în mintea ei
calculează timpul rămas până la ziua de salariu
Câteva tinere cu căşti pe urechi privindu-şi smartphone-ul
ca pe un oracol care le mărturiseşte cine le va fi ursitul
Nişte tineri insultându-se unul pe celălalt, în glumă
cum au văzut la televizor că face lumea bună
Un beţiv care abia se mai ţine pe picioare încercând să-şi prelungească cu alcool sfârşitul
Bătrâni care se mişcă greu spre disperarea unor adulţi cu diplome trecuţi de 30 de ani
care se îndreaptă grăbiţi şi fără vise spre serviciu.
Trec pe lângă el
şi toţi, fără excepţie,
definind axioma care stă la baza ştiinţei care studiază preţul oamenilor
se prefac că sunt prea ocupaţi
şi nu-l aud, nu-l văd, nu-l simt, nu există.
În pasaj la Unirii, un cerşetor cântă pentru oameni:
“Oameni! Oameni, oameni, căutaţi!”

Drawing by Federico Infante

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam