Lasă lumea în spatele unui far roşu mereu aprins
Trăgând mereu un semnal de alarmă lumii oarbe
În timp ce goneşte pe-un Harley spre nesfârşit de cer
unde nesfârşit de cer înseamnă fuga spre neatins
şi fuga spre neatins înseamnă să fii liber.
Cei care-i privesc tatuajele îi pun ştampila de ateu
deşi el e unul dintre puţinii cavaleri ai lui Dumnezeu
şi tocmai a dezertat dintr-un război de fier
pe care nu l-a înţeles niciodată
liniştea din el.

Lasă lumea în spatele unei ţevi de eşapament
prin care se scurge ceaţă şi fum
de la lumea care se crede atât de vie şi e atât de moartă.
De cele mai multe ori ţine ochii închişi, înainte, drept
nu vrea decât vânt zdrobindu-i-se de inima din piept
ca un plectrum tocindu-se de un Fender
(puţin sentimental)
fredonând din amintiri
o baladă heavy-metal.

Lasă lumea în spatele unui loc gol
vânat de scheletele bigoţilor dependenţi de parade
Şi aşteaptă îngerii cu aripi mari de vultur să-i coboare
pe părul lung în acorduri rock
şi să-l însoţească acolo sus
în nesfârşit de cer
în nesfârşitul lui Woodstock.
“Drum bun, camarade!”.