Fosil

Hai să ne întoarcem de unde toți ceilalți pleacă
E un colț de stâncă la marginea unei prăpăstii
toți fug de privitul în gol
pentru că știu că golul te cuprinde
dacă nu ești cu totul plin.
Să ne așezăm deci pe acest colț de stâncă orfelin
și să privim împreună golul
cu mâna ta în mâna mea ca-ntr-un cuibar
până ne transformăm într-o lacrimă
de chihlimbar.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam