Ce moarte frumoasă ar fi
să mă pierd în zarea unei câmpii înzăpezite
celulele să zboare din mine ca niște fulgi
lăsând doar o lumină-miez pâlpâind
din ce în ce mai rar
până se stinge într-un punct neclar
fără vreo lacrimă. Absolut natural.
Firesc
Scrisă de Mihai Gavrilescu on mart. 3rd, 2018 in Ceas cu puls mereu în urmă