„Sentimentele nu trebuie purtate la vedere ci pe dinăuntru.
Nu trebuie să vorbeşti mult şi tare ca să te faci auzit.
Uneori e mai bine să ţii lucruri pentru tine.
Să nu uiţi niciodată oamenii care te-au iubit.
Nu vorbi de rău pe nimeni şi nu înjura.
A ajuta nu înseamnă a cere în schimb ceva.
E important să vorbeşti şi să scrii corect.
Să înveţi mult dacă vrei să devii cineva.
Nu căuta fericirea afară din tine niciodată.
Să vezi frumosul în orice, te rog, încearcă!
Lasă-mă pe mine, eu sunt bătrână,
o să-mi fie bine cât mai am de trăit
Atât timp cât tu vei fi fericit!
Atât timp cât tu vei fi fericit!”
Am luat toate poveţele primite de la ea
şi le-am transformat în petale
Le-am aşezat într-o corolă pe sufletul ei
răspândindu-le în toate punctele lui cardinale
Şi sfidând orice geometrie şi orice teoremă
Am reînvăţat să conjug verbul a fi
Recreând-o pe ea
în cea mai rezistentă floare fragilă:
O crizantemă.
eu sunt
tu eşti
ea nu mai este.
Iarnă venită mult prea devreme.
ei sunt
voi sunteţi
noi nu mai suntem noi.
În rai acum cresc crizanteme.