Din toată inima

În fiecare inimă e o altă inimă
care bate mai tare
și care nu e roșie, ci albastră la culoare.
În interiorul ei găsești o altă inimă de piatră
care nu bate aproape niciodată
nici măcar dacă o scoți din minți
e cea pe care o folosesc când spun
că-mi iau inima-n dinți.
În interiorul ei o inimă-glaciar se găsește
când ajunge cineva le ea și o atinge se topește
lăsând să se vadă cealaltă inimă din interior:
inima-soare care arde orice călător.
În adâncul ei e o inimă-lipici
Aici se așează toți oamenii pe care-i vreau
în același timp și aproape de mine și departe
Și când spun că am ceva pe inimă
aici se găsesc toate acele lucruri sparte.
Inima-lipici nu e goală pe interior
Înăuntru-i se află inima-dor
Are ferestre mari prin care pătrunde inima-soare
Și aici trăiesc toți oamenii care-mi dau culoare
Și pentru că mă faci deseori să roșesc
Probabil că aici voi dori să te poftesc.
În inima dor nu găsești absolut nimic
Nici măcar un izvor, nici măcar un atom, nici măcar o absență
Doar nimicul care-i dă menire întregii existențe a inimii
prin non-existență.
Îți spun toate acestea
ca atunci când îți mărturisesc
că te iubesc din toată inima
să înțelegi despre ce vorbesc.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam