M-am îndrăgostit de noroiul asta de toamnă târzie
care-mi murdăreşte întotdeauna pantofii şi în care calc mereu greu
de parcă aş păşi pe un pământ cu gravitaţie de dor
M-am îndrăgostit de autoturismele care-şi accelerează roţile în boltoci
la semafor
împroşcând apa pe îmbrăcăminte şi stârnindu-mi o trezvie prin maculare
(şi oamenii fac uneori asta)
un catharsis aruncat pe bipezi
la întâmplare.
M-am îndrăgostit de bătrâna care mă întâmpină în fiecare dimineaţă în staţie,
o cerşetoare,
care-mi povesteşte viaţa ei ca pe o telenovelă care încă îşi mai aşteaptă happy ending-ul
mereu optimistă, mereu zâmbitoare.
Mereu în căutare de feţi frumoşi
sexagenari.
Puţin enervantă.
M-am îndrăgostit de controlorul care mă prinde fără bilet şi nu înţelege
că eu nu-mi cumpăr bilet ca să intru în sufletele oamenilor
cu atât mai puţin ca să stau între patru pereţi de metal ruginit
şi să ascult „Farmacia inimii, Catena!”
Şi de femeia de la covrigăria de la colţ m-am îndrăgostit
care se preface mereu că nu are să-mi dea rest
şi eu mereu mă prefac că înţeleg
deşi am văzut că pentru cel care a luat trei covrigi cu susan
după mine avea.
Dar e simpatică.
M-am îndrăgostit de ţiganca care reinventează mereu un altfel de gramatică
doar ca să-mi spună „domnu’ ce frumos eşti”
şi „dă şi mie zece lei, s-ai noroc”.
Eu mă bucur de prima parte şi restul mă fac că nu l-am auzit.
Şi de ploaia asta rece şi tare m-am îndrăgostit
Pot să vină vijelii, şi uragane, şi taifunuri
îmi vor cădea cu tronc toate
până o să-mi cadă, ad literam, cu tronc totul.
Dar o să fie bine, o să fie foarte bine!
Voi cânta „Don’t worry, be happy”
până va ninge cu fulgi mari
peste oameni îndrăgostiţi de oameni.
Da, m-am îndrăgostit până şi de tine
că ai ajuns să mă citeşti până aici
deşi te-am plictisit enorm cu starea mea.
De fapt, te mint, îi mint pe toţi,
deşi probabil că v-aţi dat şi voi seama
că n-am cum să mă-ndrăgostesc de voi
(deşi aş vrea)
şi că sunt preaîndrăgostit
numai de Ea.