Hai să pornim la colindat ca-n vremuri vechi
Şi să le dăm ce-avem mai bun celor ce cer
Să îi primim cu zâmbete pân-la urechi
Cât lerul mai e ler, cât lerul mai e ler!

Hai să sărbătorim Crăciunul ca-nainte
Să nu-l închidem înăuntru-n închisori de fier
Ia-n braţe o bunică, un părinte
Cât lerul mai e ler, cât lerul e mai ler!

Hai să uităm de neajunsuri, de mâhnire,
De oameni mici ajunşi prea sus, cu sufletul mizer,
Măcar azi să ne dăm o şansă la iubire
Cât lerul mai e ler, cât lerul mai e ler!

Hai să ne bucurăm cu toţii, împreună,
Să ne purtăm iubirea ca pe un colier
Să-ntindem celor în nevoie-o mână
Cât lerul mai e ler, cât lerul mai e ler!

Hai să fim fericiţi de parc-ar ninge-n noi
De parc-am fi copii şi-am coborî din cer
Pe-o sanie de lemn, cu mii de zurgălăi
Şi lerul va fi ler, şi lerul va fi ler!