Colectiv

Să nu crezi vreodată că nu le place să te vadă în agonie.
Tragedia ta e pentru ei un podium
Se urcă pe el călcându-te în picioare pentru a oferi mulţimii doza necesară de opium
În discursuri caţavencice în care tot tu eşti găsit vinovat
Şi ei se bat, fiecare mai tare, în piept care a făcut mai multe pentru a te fi salvat.
E ultimul episod din telenovela în care actorii aştia proşti joacă viaţa ta.
După ce se scuipă puţin se retrag departe de ochii proştilor pe canapele de catifea
Îşi dau mâna prieteneşte şi se bucură că oameni liberi, ca tine, mor
au mai scăpat de unul care ar fi putut spune ceva împotriva lor.

Să nu crezi vreodată că nu le place să te vadă în agonie.
Fac transmisiuni în direct, prime-time, de la faţa locului
De parcă ar putea să intre vreodată în tine
De parcă ar putea să-ţi deschidă sufletul şi să relateze de acolo
De parcă cu ochelarii lor de cal ar putea vedea vreodată dincolo
De partea cealaltă a baricadei.
Nici nu ştiau cine eşti până azi şi acum toţi sunt experţi în viaţa ta.
După ce o viaţă întreagă tu ai încercat să deschizi ochi şi inimi şi să dăruieşti ceva
Cu pensula, cu peniţa, cu chitara, cu vocea, cu aparatul de fotografiat
Ei au promovat doar curve şi nerozi şi pe tine te-au ignorat.
Tragedia ta e bucuria lor de a doua zi
Când îşi vor freca mâinile văzându-şi ratingurile şi tu nu vei mai fi.

Să nu crezi vreodată că nu le place să te vadă în agonie.
Unii dintre oamenii care se închină la fiecare biserică când merg pe stradă
de la care te-ai fi aşteptat să se roage pentru tine şi să nu ia parte la paradă
au sufletele pline de arsuri de grad 3 şi nu mai ştiu să întoarcă celălalt obraz
Pentru preţul potrivit oferit de fariseii ilieşti devin ocnaşi
Îşi schimbă numele în Iuda când ies din mina lor interioară şi exclamă întregii lumi cu extaz
Cât ai fost tu de rău
Şi cum au găsit “droguri, armament, muniţie, maşină de scris automata, tiparniţă de bani”
în sufletul tău.

Să nu crezi vreodată că nu le place să te vadă în agonie,
Prietene, frate, mamă, tată, fiule, eroule necunoscut, nu mai fi naiv!
Chiar nu vezi că şi tu eşti una dintre victimele din Colectiv?

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!