Dacă cel ce ne scrie
ar arunca la un moment dat
din prea multă melancolie
pe bucățelele lui de hârtie
la nimereală
cu cerneală
într-o fără-nici-el-să-știe geneză
crearea ta ar fi un cerc perfect
crearea mea ar fi un haos perfect.
Da, sunt perfect amorf, forma mea perfectă
ș iubesc să te cuprind
în forme rotunde
cu brațele mele atât de diforme
dar atât de pline
pentru că doar așa simt
că pot și eu,
etern fără formă,
să capăt o formă
in tine.

((Toate drepturile sunt rezervate ©LeMage.  Dacă doriți să copiați această poezie trebuie să o faceți precizând sursa (http://mihaigavrilescu.ro/).))  Painting by Hiroyuki Doi // Yoshik