Amnezic posesor de coeur

Ce au în comun
mâinile aprinzând fitilul unui tun
perechile de ochi privind cu jind
la cum se privesc
alte perechi de ochi între ele
unghiile care sapă în interiorul pâmântului
căutând stele
gurile care vorbesc alte guri de rău
braţele care culcă la pâmânt păduri c-un fierăstrău
feţele care dispreţuiesc alte feţe
picioarele care aleargă pe cele mai virgine suprafeţe
doar pentru a le părăsi
făr-a spune nici măcar un scurt „Mersi”
spatele care se îndepărtează de un piept care l-a hrănit
capul care minte pentru a nu fi el minţit
pântecele care-şi părăsesc miezul prin vreun tomberon
şi scheletele care se pleacă în faţa altor schelete
transformându-se din calciu în carton.

Posesorii lor au toţi nevoie pe suflet
de-un strat mai gros de melanină
şi apoi să fie expuşi pe cord deschis
la lumină.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam