Iar m-am trezit cu tine-n pat, acelaşi chip urât,
Acelaşi iz de inculpat, același simţ nehotarât,
Iar cânţi acelaşi cântec prost ce a-nceput să-mi placă
Şi îmi ordoni pe-un ton direct ”Ca să trăieşti, atacă!”
Iar mă priveşti cu ochii mari şi-ncerci să mă transformi,
Şoptind frânturi din paradis m-adulmeci şi m-adormi,
Căci vrei să vii la cârma mea, să faci ce vrei din mine
Să nu-mi mai simt nici carnea-n oase nici sângele în vine.
Îmi spui de fiecare dată ce vreau să mi se spună
”Ce multe putem face noi cât suntem împreună”
Şi eu te cred căci îmi oferi atâtea satisfacţii
Şi sufletu-mi călătorește în mii de destinaţii.
Mă amăgeşti cu vise false pe care eu, naiv, le-accept
Și-aşa pornesc pe drumul stâng şi uit de-acela drept.
Rănesc, răpesc, omor și cânt, mă bucur de greşeala lor,
Pun piedici tuturor în calea-mi, sunt criminal şi sabotor,
Şi asta doar din vina ta, îmi tulburi vise, gând, simţire,
Amor şi sex a devenit ce altcândva era iubire.
Din rău în rău și în mai rău, parcă mă simt mai bine,
Căci lent am început să uit fiinţa ce am fost
Tu eşti un gând, gândul e-n mine,
și Eu nu mai am rost.

((Toate drepturile sunt rezervate ©LeMage.  Dacă doriți să copiați această poezie trebuie să o faceți precizând sursa (http://mihaigavrilescu.ro/).))  Painting by KwangHo Shin