Alt ctrl delete
S-a trezit din propriul mit
În splendoarea lui enormă
Unui înger îi ia formă.
E un geniu chibzuit,
Semizeu, madonnă pură,
Duhul sfânt l-a miruit.
Dar ce greutăți indură!
Nu mai poate, nu suportă,
E știrbit în proprii dinți,
Când o tânără cohortă,
Îl urmează-n drum spre sfinți.
Numai el e demn acolo,
Doar el merită iubit,
Și fiind eroul-solo
El e solo erudit.
Prăvălește roci verbale
Pline cu dispreț și ură,
Poate-i abate din cale
Pe nedemni c-o-njurătură.
E lezat de păcatoși,
De greșeli și de erori,
Căci:
”Ai naibii ticalosi,
Sunt cretini si au tumori.
Că degeaba-și scriu panseul
Dacă n-au deloc talent,
Numai eu sunt panaceul,
Ei sunt doar un pansament!”
“Dragă îngere, mă rog și mă-nclin în fața ta,
Te aplaud și stimez și te știu a asculta.
Dar te rog eu, grandomane, aminteste-ți cum erai
Înainte să fii sfânt, când erai, ca noi, un crai.
Cum cei mari dădeau în tine cu pietroaie și cu ciunți
Ce te napadeau! Ce gânduri? Să continui să renunți?
Cât de bine-ar fi acum ca în loc să rupi petale,
Să ne uzi, amice, floarea, cu criticile tale!”
De nu vrei, nu poți, nu simți,
Doar ai timpului iuți zimți,
Vor decide-ndreptățit:
Alt Ctrl Delete