Bloc cu bulină roşie într-un centru Vechi monocrom.
Apartament dărăpănat cu pardoseală mucegăită la etajul trei.
saltea mâncată de molii aruncată în mijlocul camerei.
Nimeni nu ar crede vreodată că acolo trăieşte un om.

(Oglinda ruginită îl urmăreşte intens ca şi cum ar avea datorii la ea)
Se trezeşte, îşi freacă ochii şi îşi tapetează porii feţei cu făină
freacă bine până ascunde de tot cearcănele
ca să nu ştie nimeni că nu poate dormi noaptea.
Trage aer adânc în piept şi îşi desenează cu cremă de pantofi
umbre negre în jurul ochilor
ca să-i ironizeze pe cei care nu pot dormi noaptea.
Trage pe el o pereche de pantaloni roşii cu dungi galbene
aruncându-şi după umeri bretele pe care le fixează la spate meticulos
ca atunci când se pregătea să meargă la şcoală.
Şi îşi pictează ca la ora de desen, pe obrajii albi de făină
cercuri roz.
La gât leagă strâmb o cravată pe care o are de la tatăl lui
verde, lată, veche
şi se închină de trei ori şoptind la final:
„Dumnezeu să-l ierte!”
Pune în picioare o pereche de adidaşi cumpăraţi din primii lui bani câştigaţi
din meseria asta de a părea pentru alţii ceea ce eşti de fapt
în timp ce ei cred că în realitate eşti altcineva.
Acompaniat de claxoane grăbite spre servicii la nouă dimineaţa
îmbracă o jachetă primită de pomană de la vecina de la parter
pe care a vopsit-o în culorile cele mai aprinse
şi îşi pictează nasul roşu, privind pentru ultima dată oglinda
cu pleoapele închise.
(Oglinda se face că nu-l vede ca şi cum şi-ar fi plătit toate datoriile la ea)

Om cu bulină roşie pe nas într-un Centru Vechi policrom
baloane colorate transformate de el în unicorni
printre tomberoane.
Zâmbete sincere pe feţe de copii în jurul lui.
Nimeni n-o să ştie vreodată cât îi e frică de baloane
acelui clovn.