A face faţă

Azi o să ne coste 50 de lei
să trăim.
Doi lei pentru cafeaua de dimineață
forțarea ochilor deschiși
pentru a face față.
Patru lei pentru dus-întorsul
propriei fiare contorsionate
învelite în piele
așezată ca o păpușă rusească
în fiarele pe roți care-și plimbă răceala
prin puncte de intersecție
înspre-dinspre fundături;
doi lei pentru cerșetoarea și copilul ei
(care plâng că nu au ce mânca)
ca să-și ia și ea un pachet
de țigări.
Patru lei pentru covrigii de dimineață
jumătate goi, tari, vechi;
„Nu-i nimic, fac bine la stomac.”
Douăzeci de lei pentru prânz
la un fast-food, aproape de serviciu,
asta dacă mai e timp pentru el,
asta dacă mai e loc pentru el
în rahiticul tine
cu pofta de mâncare transformată
în poftă de schimbare.
Doi lei pentru cafeaua de după-amiază
redundanta forțare a ochilor deschiși
nu mai face față.
Zece lei pentru o cină acasă
în patul contaminând cu artrită
dibuind pixelii unui serial
pe care-l vezi a zecea oară
dar îți place
pentru că te face
să nu te gândești la nimic.
Șase lei pentru un ceai bun
metamorfozant al plictisului în vis
și al trăitului degeaba în
adormit bine.
Uite cum ți-ai cheltuit o zi din viață
când ai fi putut să ți-o petreci
pe toată, gratis,
în brațe la mine.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!

Protected by WP Anti Spam